Arhive autor: Lenuta

Femeiea înteleaptă

…Din nou?

off! câte vase murdare, ce dezordine.., trebuie să fac mâncare,

..ieri am gătit, iar o iau de la capăt! Copiii.. au nevoie de mine iar eu nu am timp.

M-am săturat! Este o corvoadă să fi femeie!

Tocmai ce am ajuns de la servici și.. nu știu pe ce să pun mâna! Off.”

 Aceasta este atitudinea cu care probabil nu doar eu m-am confrunt,  ..în una din zilele trecute, dupa ce am ajuns acasă mintea mea a luat-o razna.. mi-am sunat soțul și… după ce am facut valuri m-am adunat și am luat-o de la capat. Toate zilele sunt la fel: servici, casă, somn și de la capăt!

 Am început să devin constientă de faptul că greșesc foarte tare! Stiu că atitudine face totul iar eu aleg să mă vait, să fac dintr-o situație banală o mare tragedie. După momentul de conștientizare am început să caut, cum pot să mă orgnizez, să am timp și de mine.

 În poșetă am o carte pe care am început să o citesc de foarte mult timp (dar cum nu am timp), este tot la faza de carte începută. …Cred că fiecare situație, lucru.., din viața noastră iși are timpul lui, iar timpul acestei carți se pare ca a sosit! Încă din primele paragrafe această carte se adresa direct nevoii mele, situației cu care mă confruntam!

 În capitolul special adresat femeilor (Pag: 83/Îmi place să mă întorc acasă! ) am găsit informații care m-au pus pe gânduri, iar situația gri în care mă aflam, a devenit din ce în ce mai clară.

Caminul este un loc  unde poți să te adapostești când afară plouă.. este locul unde poți găsi refugiu, adăpostul care oferă protecție fiecarui membru al familiei:” Continuă citirea →

Fiecare persoană filtrează realitatea prin propria sensibilitate..

Orice om viu participă activ,  în proporție de 100%  la creearea și reprezentarea mentală a propriei lumi.

Fiecare persoană crează reprezentări personale unice ale realităţii, propria hartă mentală înseamna incompatibil mai mult; în raport cu ea, persoana îşi alege, crează comportamentele.

Ea crede că operează cu realitatea, dar operează cu reprezentările sale mentale.

 Percepţia influenţează masiv raporturile cu sine şi cu ceilanţi. Ea filtrează realitatea, o distorsionează şi o modelează.

În mod inevitabil, percepţia umană este subiectivă şi selectivă. În plus, percepţia mai poartă şi amprenta identitată a proceselor de gândire. De acea fiecare persoană filtrează realitatea prin  propria sensibilitate, educație, experiență.

Procesele de gândire se alătură subiectivității și selectivității, distorsionând și mai tare ceea ce numim realitate. Odată ce captăm stimulii și înregistrăm și înregistrăm informațiile aduse de ei, mintea începe să lucreze; organizează, sintetizează, structurează, ajustează sau completează informațiile pentru a le da o semnificație, un înțeles. 

Procesele de gândire fac din percepție un proces activ și creativ.

Percepția influențează atât stimulii care o provoacă, precum și semnificațiile atribuite lor. Intervenția ei în comunicare sparge corespondența dintre mesajulemis și mesajul recepționat.

Semnificațiile atribuite în creierul destinatarului diferă de cele ale expeditorului. „ (Antrenamentul abilitatilor de comunicare. Limbaje ascunse – Stefan Prutianu).

Este o carte pe care o citesc cu drag. Cele câteva rânduri  redate mai sus, sunt extrem de adevărate, situații, des întâlnite în viața de zi cu zi, în care noi oamenii ne raportăm diferit la situații diferite. Păreri în urma cărora nu de puține ori iau naștere conflicte și doar din simplu fapt că, fiecare vede lucrurile dintr-un punct de vedere diferit.

Chiar azi am trăit o experiență de acest gen: Continuă citirea →

Salată de pătrunjel

De ceva timp, am descoperit un Fast-food cu specific Sirian, unde la insistența prietenei mele mi-am cumpărat și eu o salată din acea deșteaptă cu muuult pătrunjel.

Și pentru că nu sunt o fană a acestor frunze, am cam strâmbat din nas ; dar.. surpriză în loc să gust și să i-o dau prietenei mele am păstrat-o pe toată pentru mine 🙂

Da! Din acel moment de câte ori am avut ocazia să trec pe lângă acel fast-food..

Azi m-a lovit o amintire plăcută, și m-am gândit să încerc să o prepar și eu acasă, a ieșit de-a dreptul senzațională, iar familia mea a fost încântată de ”minunea” de salată.

Pentru aceia care doresc să-și satisfacă papilele gustative cu ceva exotic, special… iată mai jos rețeta. Continuă citirea →

Am sa trec si peste asta

Nu știu cum se face, dar acum, pe ultima sută de metri, reușesc să bat pasul pe loc. Am o mulțime de proiecte de finalizat și eu nu reușesc să mă adun. De obicei fac față cu bine situațiilor de acest gen, dar de data asta.., mă apucă epuizarea înainte să mă apuc de treabă. Nu știu de ce mi-am pierdut elanul, întrebarea este: cum să fac să-l recapăt? 😦

Ideea este că am la dispoziție trei săptămâni până la ultima sesiune și spor de orice alceva.. numai de studiu ba! Când mă gândesc că acum nu aș fi avut tot acest stres dacă, atunci când am terminat liceul, în loc să mă mărit puteam frumușel să-mi termin studiile… Dar cum fapta e consumată, mă vait puțin, trag aer în piept și merg mai departe.

Um pic de delectare cu preferații mei, un somn de calitate și probabil că mâine voi avea aripile odihnite.

Orice sfat e binevenit 🙂

Pentru baieți și mămici de băieți.

Încă odată, am să mă leg de importanța educației și de efectele ei în viața de adult.

Să fi parinte, din punctul meu de vedere, reprezintă cea mai mare responsabilitate. Și spun asta deoarece  adulții (cu probleme) de azi sunt copiii carora ori nu li s-a acordat atenția necesară în copilărie, ori au fost cei cărora li s-a oferit totul și au fost feriți de responsabilitați specifice vârstei.

Am să dau exemplul unei tinere familii: Soțul, barbat de 30 și de ani, moare de foame în fața frigiderului deoarece mama lui nu l-a educat să-și servească singur mâncarea. Soția, care în ciuda serviciului solicitant pe care îl are, trebuie să-i poarte de grijă soțului ca unui copil mic.

Sunt convinsă că acest caz nu este unul singular și mai cred că sunt domni care atunci când intră pe ușa casei, au impresia că acasă îi asteaptă o servitoare, nu o parteneră care are la fel ca el și alte atribuții decât cele casnice. (Își ia ziarul se așează în fotoliu cu telecomanda aproape și restul…) Continuă citirea →

Ce este o mămică?

Păi.. o mămică, toată ziua face mâncare, curățenie, spală vase, cand suntem bolnavi ne dă siropuri bune, ne drăgălește toată ziua și ne pupăcește când ne lovim să ne treacă durerea. Ne iubește mult mult, ne citește  și ne învață multe lucruri bune.

A fost o adevărată  mângâiere pentru mine să aud  asemenea vorbe 🙂

Ce m-a determinat să pun o astfel de întrebare? De curând am avut ocazia să cunosc o familie tânără cu doi copii de 9 respectiv 13 ani, copii crescuți de bone încă de mici deoarece părinții acestora pleacă la lucru în străinătate pentru a le oferii confort material de care aceștia au nevoie: casă cu trei etaje, plasmă etc. Continuă citirea →

Gazdă bună sau..

Respect pentru cei care pot fi gazde bune, primitoare și mereu la dispoziția musafirilor. Eu recunosc că prefer vizitele scurte ale prietenilor mai mult decât cele lungi ale celor din familie.

Sunt convinsă că am multe calități dar este clar că nu de gazdă excelentă. Țin minte că fosta mea cumnată avea veșnic musafiri, casa ei era mereu plină de oameni iar ea era într-o continuă alergătură să-i mulțumească pe fiecare, în plus era o atmosferă grozavă, era o plăcere să o vizitezi.

Respectul meu încă odată pentru cei asemeni ei. Dar eu pur și simplu nu reușesc. O fi bine, o fi rau nu știu!

Musafirii mei preferați sunt acei oameni care nu vin să-ți analizeze casa, ghiuveta.., ci pur și simplu vin cu bună dispoziție și dacă este nevoie, să contribuie cu o mână de ajutor dacă situația impune.

Tin minte că, cu mulți ani în urmă să fie vreo 12, mi-am ținut ziua de naștere acasă. După ce musafirii mei au plecat am realizat că am căzut epuizată și că de fapt nu am avut parte decât de ore lungi de muncă pentru pregătire, servire, adunat curățat etc.  Dar de atunci am învățat un lucru: îmi iau soțul, copii și mergem la un restaurant unde sunt servită cu ce doresc, petrec într-un mod plăcut alături de cei dragi și la final am zâmbetul pe buze.

Așa că, dragi prieteni vă aștept în vizită cu condițiile mai sus menționate 🙂

24 de ore, la spitalul Louis Țurcanu din Timișoara

Anul trecut amândoi copii au fost diagnosticați cu hidrocel, iar anul acesta în sfârșit am găsit momentul potrivit să mergem la operație. Am stabilit  programarea cu medicul chirurg Cristi Borțea un medic de nota zece. Ne-a fost alături de la început, nu este doar un medic bun ci și un om minunat cu multă răbdare.

Și iată pe scurt cum au decurs cele 24 de ore la Spitalul Louis Țurcanu.

03.04.2012 ora 07:30 Eu împreună cu băieții ne-am prezentat cu bagajul făcut la spitalul de copii, Louis Țurcanu – chirurgie, acolo am fost așteptați de o doamnă asistentă tare drăguță, ne-a condus la salonul nostru care se afla la etajul 1, după ce ne-am instalat am mers la Blocul operator unde ne-a întâmpinat o doamnișoară anestezistă, mi-a pus niște întrebări legate de  copii și a fost atât de drăguță încăt i-a făcut să fie nerăbdători să meargă la operație, să vadă minunea de balon în care vor trebui să sufle și la final vor primi un premiu :), (premiu pe care l-au primit la 4 ore de la intervenția chirurgicală, a fost câte o tartă de fructe pentru fiecare). Continuă citirea →

Copilul îndărătnic

Cum spuneam în aricolul precedent, influența mediului în care trăiesc copii este în mare măsură, decisivă în ceea ce privește comportamentul acestora. Dar ar mai fi un element extrem de important care nu trebuie trecut cu vederea și anume caracterul copilului.

Există copii ușor de educat, așa numiții copii buni, care încă din primele zile de viață dorm liniștiți, sunt mulțumiți, fericiți, când mai cresc sunt receptivi la tot ce se întâmpă în jurul lor, sunt prietenoși, binevoitori, se adaptează ușor familiei etc. În concluzie toată lumea este fericită. Dar ce am descoperit, este că acești copii sunt extrem de rari 🙂

Cealalntă categorie de copii, este exact opusul primei categori: agitați, plini de energie, neascultători, nemulțumiți, fac mereu opusul a ceea ce li se spune și lista poate continua. Dar ce pot eu spune despre acești oameni mici, este că pur și simplu se nasc diferiți iar educarea lor necesită mai mult efort și energie. În majoritatea cazurilor, aceștia sunt copii buni, doar că au nevoie să li se acorde atenția necesară, multă înțelepciune și răbdare din partea părinților.  Continuă citirea →

Primul interviu

Și iată că a sosit vremea, ca Eduard să aibă experiența primului său interviu 🙂

Am fost la centrul de evaluare pentru Grupa pregătitore și cum treaba a fost serioasă am tratat-o ca atare. Eduard a fost întâmpinat de doua doamne foarte draguțe și timp de 20 de minute a susținut o mulțime de teste și a răspuns la o grămadă de întrebări. În timp ce mami și tati aveau emoții, băiatul se distra de minune. În concluzie a trecut testul cu succes și doamna psiholog l-a sfătuit să treacă direct la școală să nu mai piardă vremea cu grupa pregătitoare 🙂

Nici nu știu cum a trecut timpul, parcă ieri era bebe mic și acum purtăm discuții de oameni mari.

Mă întreb când va fi următorul interviu?

Interesant modul relaxat și natural în care purta dialogul cu acea doamă străină. Oare de ce adulții, când se află într-o situație de acest gen sunt năpădiți de emoți?