Fiecare persoană filtrează realitatea prin propria sensibilitate..

Orice om viu participă activ,  în proporție de 100%  la creearea și reprezentarea mentală a propriei lumi.

Fiecare persoană crează reprezentări personale unice ale realităţii, propria hartă mentală înseamna incompatibil mai mult; în raport cu ea, persoana îşi alege, crează comportamentele.

Ea crede că operează cu realitatea, dar operează cu reprezentările sale mentale.

 Percepţia influenţează masiv raporturile cu sine şi cu ceilanţi. Ea filtrează realitatea, o distorsionează şi o modelează.

În mod inevitabil, percepţia umană este subiectivă şi selectivă. În plus, percepţia mai poartă şi amprenta identitată a proceselor de gândire. De acea fiecare persoană filtrează realitatea prin  propria sensibilitate, educație, experiență.

Procesele de gândire se alătură subiectivității și selectivității, distorsionând și mai tare ceea ce numim realitate. Odată ce captăm stimulii și înregistrăm și înregistrăm informațiile aduse de ei, mintea începe să lucreze; organizează, sintetizează, structurează, ajustează sau completează informațiile pentru a le da o semnificație, un înțeles. 

Procesele de gândire fac din percepție un proces activ și creativ.

Percepția influențează atât stimulii care o provoacă, precum și semnificațiile atribuite lor. Intervenția ei în comunicare sparge corespondența dintre mesajulemis și mesajul recepționat.

Semnificațiile atribuite în creierul destinatarului diferă de cele ale expeditorului. „ (Antrenamentul abilitatilor de comunicare. Limbaje ascunse – Stefan Prutianu).

Este o carte pe care o citesc cu drag. Cele câteva rânduri  redate mai sus, sunt extrem de adevărate, situații, des întâlnite în viața de zi cu zi, în care noi oamenii ne raportăm diferit la situații diferite. Păreri în urma cărora nu de puține ori iau naștere conflicte și doar din simplu fapt că, fiecare vede lucrurile dintr-un punct de vedere diferit.

Chiar azi am trăit o experiență de acest gen: am fost pusă în fața unei situații, care era de o importanță, de-a dreptul vitală pentru persoana în cauză, iar pentru mine era o situație normală, lipsită de importanță.

În urma unei discuții prelungite, mi-am dat seama că, de fapt în spatele „problemei dezbătute”, era vorba de cu totul alceva.. de o problemă personală și fără nici o legătură cu subiectul discutat, iar subiectul deschis nu era decât un motiv de „descărcare”, a cărei rezolvare am găsit-o doar ascultând persoana.

Cred că stă în firea noastra să fim asemeni exemplului mai sus menționat, probabil de puține ori devenim conștieți de starea în care ne aflăm, de faptul că putem agita apele fară să fie nevoie. Dar atunci când cunoaștem ”mecanismul„ devenim mai înțelepți.

Ori ce problemă își are rezolvarea la un moment dat. De ce să facem din țânțar armăsar??

De câte ori ati fost martori, părtași la conflicte născute din nimic??

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: