24 de ore, la spitalul Louis Țurcanu din Timișoara

Anul trecut amândoi copii au fost diagnosticați cu hidrocel, iar anul acesta în sfârșit am găsit momentul potrivit să mergem la operație. Am stabilit  programarea cu medicul chirurg Cristi Borțea un medic de nota zece. Ne-a fost alături de la început, nu este doar un medic bun ci și un om minunat cu multă răbdare.

Și iată pe scurt cum au decurs cele 24 de ore la Spitalul Louis Țurcanu.

03.04.2012 ora 07:30 Eu împreună cu băieții ne-am prezentat cu bagajul făcut la spitalul de copii, Louis Țurcanu – chirurgie, acolo am fost așteptați de o doamnă asistentă tare drăguță, ne-a condus la salonul nostru care se afla la etajul 1, după ce ne-am instalat am mers la Blocul operator unde ne-a întâmpinat o doamnișoară anestezistă, mi-a pus niște întrebări legate de  copii și a fost atât de drăguță încăt i-a făcut să fie nerăbdători să meargă la operație, să vadă minunea de balon în care vor trebui să sufle și la final vor primi un premiu :), (premiu pe care l-au primit la 4 ore de la intervenția chirurgicală, a fost câte o tartă de fructe pentru fiecare).

Până aici toate bune și frumoase, Rafael a fost primul curajos. Când ne-am întors în  salon vreo 6 studenți de la medicină care, erau în ziua de practică, stăteau bisericuță în mijlocul salonului și povesteau cu voce tare, diverse.., am cerut să facă liniște și să deschidă fereastra că nu mai era oxigen.

L-am așezat pe Rafael în patul lui. În cele din urmă, adică după alte 40 de minute l-au adus pe Eduard care era sub efectul anesteziei, dar era agitat și plângea, patul lui era ocupat de alți 6 studenți, cărora le-am cerut să se ridice. L-am pus în pat și mă străduiam să-l liniștesc, în timp ce cei 12 viitori medici vorbeau la fel de tare și ocupau întreg salonul, i-am rugat să iasă pe hol însă răspunsul primit a fost că ei trebuie să stea, deoarece fac practică. Nici nu vă puteți închipui ce nervi aveam, amândoi copii erau operați, aveau nevoie de liniște și niște tineri ignoranți ocupau întreg spațiul din salon. Din fericire dupa o oră au ieșit pe hol unde erau mai mulți, vorbeau și hihoteau de parcă erau la club.

Am ajuns cu bine seara, copii și-au revenit, au mâncat bine și în ciuda intervenției chirurgicale erau veseli și cu chef de plimbare. La ora 22:00 după ce li s-a dat tratamentul ne-am culcat. Dar doamnele asistente și infirmierle din tura de noapte urlau una la alta dintr-un capăt în celălant al holului, sticle de plastic scăpate pe jos, scaune trase, etc. La ora 24:00, una din ele a venit în salon să-i pună perfuzia unei fetițe și a uitat să mai treacă să verifice, în acest fel am descoperit că pot face treaba asistentei, când nu mai curgea serul îi aranjam mâna să poată să curgă tratamentul, la un moment dat se golise sticla și sângele a început să-i curgă, am scos repede perfuzia (că asistenta nu era prin zonă), am închis căpăcelul și totul a fost ok.

În toată zarva de pe hol am reușit să ațipesc, când, pe la ora 03:00 dimineața am tresărit din cauza gălăgiei mari de pe hol. Am ieșit să văd ce se întâmplă, când colo vizavii de salon era sala de mese unde doamnele asistente se uitau la televizor cu sunetul destul de tare să poată auzi, ronțăiau semințe și povesteau mai ceva ca la târg iar ușa binențeles că era deschisă.

A venit dimineața, copii au reușit să doarmă toată noaptea (erau sub influența medicamentelor) și după vizită, domnul doctor ne-a făcut externarea, din fericire pentru noi.

Am reușit! În cele din urmă am ieșit pe ușa spitaluli fericiți că am scăpat din acel loc.

Îm pare rău să spun toate aceste lucruri, dar am mai fost și în alte spitate unde personalul medical era mult mai implicat și devotat pacienților, dar aici.. Probabil Directorul spitalului ar trebui să-și supravegheze mai atent angajații și chiar să-i sancționeze pentru comportamentul neprofesional de care dau dovadă în majoritatea situațiilor (aici mă refer la unele doamne asistente).

Acum copii sunt bine și sper din suflet să nu mai fim nevoiți să mai trecem pe acolo.

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Numa la spital sa n-ajungi!

  2. Așa este Adela.

    Mulțumesc pentru feedback, Apărătorul sensului, voi ține cont de sfaturile tale 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: