Arhive lunare: Aprilie 2012

Am sa trec si peste asta

Nu știu cum se face, dar acum, pe ultima sută de metri, reușesc să bat pasul pe loc. Am o mulțime de proiecte de finalizat și eu nu reușesc să mă adun. De obicei fac față cu bine situațiilor de acest gen, dar de data asta.., mă apucă epuizarea înainte să mă apuc de treabă. Nu știu de ce mi-am pierdut elanul, întrebarea este: cum să fac să-l recapăt? 😦

Ideea este că am la dispoziție trei săptămâni până la ultima sesiune și spor de orice alceva.. numai de studiu ba! Când mă gândesc că acum nu aș fi avut tot acest stres dacă, atunci când am terminat liceul, în loc să mă mărit puteam frumușel să-mi termin studiile… Dar cum fapta e consumată, mă vait puțin, trag aer în piept și merg mai departe.

Um pic de delectare cu preferații mei, un somn de calitate și probabil că mâine voi avea aripile odihnite.

Orice sfat e binevenit 🙂

Anunțuri

Pentru baieți și mămici de băieți.

Încă odată, am să mă leg de importanța educației și de efectele ei în viața de adult.

Să fi parinte, din punctul meu de vedere, reprezintă cea mai mare responsabilitate. Și spun asta deoarece  adulții (cu probleme) de azi sunt copiii carora ori nu li s-a acordat atenția necesară în copilărie, ori au fost cei cărora li s-a oferit totul și au fost feriți de responsabilitați specifice vârstei.

Am să dau exemplul unei tinere familii: Soțul, barbat de 30 și de ani, moare de foame în fața frigiderului deoarece mama lui nu l-a educat să-și servească singur mâncarea. Soția, care în ciuda serviciului solicitant pe care îl are, trebuie să-i poarte de grijă soțului ca unui copil mic.

Sunt convinsă că acest caz nu este unul singular și mai cred că sunt domni care atunci când intră pe ușa casei, au impresia că acasă îi asteaptă o servitoare, nu o parteneră care are la fel ca el și alte atribuții decât cele casnice. (Își ia ziarul se așează în fotoliu cu telecomanda aproape și restul…) Continuă citirea →

Ce este o mămică?

Păi.. o mămică, toată ziua face mâncare, curățenie, spală vase, cand suntem bolnavi ne dă siropuri bune, ne drăgălește toată ziua și ne pupăcește când ne lovim să ne treacă durerea. Ne iubește mult mult, ne citește  și ne învață multe lucruri bune.

A fost o adevărată  mângâiere pentru mine să aud  asemenea vorbe 🙂

Ce m-a determinat să pun o astfel de întrebare? De curând am avut ocazia să cunosc o familie tânără cu doi copii de 9 respectiv 13 ani, copii crescuți de bone încă de mici deoarece părinții acestora pleacă la lucru în străinătate pentru a le oferii confort material de care aceștia au nevoie: casă cu trei etaje, plasmă etc. Continuă citirea →

Gazdă bună sau..

Respect pentru cei care pot fi gazde bune, primitoare și mereu la dispoziția musafirilor. Eu recunosc că prefer vizitele scurte ale prietenilor mai mult decât cele lungi ale celor din familie.

Sunt convinsă că am multe calități dar este clar că nu de gazdă excelentă. Țin minte că fosta mea cumnată avea veșnic musafiri, casa ei era mereu plină de oameni iar ea era într-o continuă alergătură să-i mulțumească pe fiecare, în plus era o atmosferă grozavă, era o plăcere să o vizitezi.

Respectul meu încă odată pentru cei asemeni ei. Dar eu pur și simplu nu reușesc. O fi bine, o fi rau nu știu!

Musafirii mei preferați sunt acei oameni care nu vin să-ți analizeze casa, ghiuveta.., ci pur și simplu vin cu bună dispoziție și dacă este nevoie, să contribuie cu o mână de ajutor dacă situația impune.

Tin minte că, cu mulți ani în urmă să fie vreo 12, mi-am ținut ziua de naștere acasă. După ce musafirii mei au plecat am realizat că am căzut epuizată și că de fapt nu am avut parte decât de ore lungi de muncă pentru pregătire, servire, adunat curățat etc.  Dar de atunci am învățat un lucru: îmi iau soțul, copii și mergem la un restaurant unde sunt servită cu ce doresc, petrec într-un mod plăcut alături de cei dragi și la final am zâmbetul pe buze.

Așa că, dragi prieteni vă aștept în vizită cu condițiile mai sus menționate 🙂

24 de ore, la spitalul Louis Țurcanu din Timișoara

Anul trecut amândoi copii au fost diagnosticați cu hidrocel, iar anul acesta în sfârșit am găsit momentul potrivit să mergem la operație. Am stabilit  programarea cu medicul chirurg Cristi Borțea un medic de nota zece. Ne-a fost alături de la început, nu este doar un medic bun ci și un om minunat cu multă răbdare.

Și iată pe scurt cum au decurs cele 24 de ore la Spitalul Louis Țurcanu.

03.04.2012 ora 07:30 Eu împreună cu băieții ne-am prezentat cu bagajul făcut la spitalul de copii, Louis Țurcanu – chirurgie, acolo am fost așteptați de o doamnă asistentă tare drăguță, ne-a condus la salonul nostru care se afla la etajul 1, după ce ne-am instalat am mers la Blocul operator unde ne-a întâmpinat o doamnișoară anestezistă, mi-a pus niște întrebări legate de  copii și a fost atât de drăguță încăt i-a făcut să fie nerăbdători să meargă la operație, să vadă minunea de balon în care vor trebui să sufle și la final vor primi un premiu :), (premiu pe care l-au primit la 4 ore de la intervenția chirurgicală, a fost câte o tartă de fructe pentru fiecare). Continuă citirea →

Copilul îndărătnic

Cum spuneam în aricolul precedent, influența mediului în care trăiesc copii este în mare măsură, decisivă în ceea ce privește comportamentul acestora. Dar ar mai fi un element extrem de important care nu trebuie trecut cu vederea și anume caracterul copilului.

Există copii ușor de educat, așa numiții copii buni, care încă din primele zile de viață dorm liniștiți, sunt mulțumiți, fericiți, când mai cresc sunt receptivi la tot ce se întâmpă în jurul lor, sunt prietenoși, binevoitori, se adaptează ușor familiei etc. În concluzie toată lumea este fericită. Dar ce am descoperit, este că acești copii sunt extrem de rari 🙂

Cealalntă categorie de copii, este exact opusul primei categori: agitați, plini de energie, neascultători, nemulțumiți, fac mereu opusul a ceea ce li se spune și lista poate continua. Dar ce pot eu spune despre acești oameni mici, este că pur și simplu se nasc diferiți iar educarea lor necesită mai mult efort și energie. În majoritatea cazurilor, aceștia sunt copii buni, doar că au nevoie să li se acorde atenția necesară, multă înțelepciune și răbdare din partea părinților.  Continuă citirea →